Dar ce este anturajul? Cuvântul "anturaj" este definit în Dicționarul Explicativ Român ca " totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva.". Este normal să ne dorim să fim acceptați de celelalte persoane și în esență, nu este un lucru rău. Lucrurile încep să se schimbe atunci când, valorile pure și bune, în conformitate cu Sfânta Scriptură și cu credința pe care o avem, sunt date la o parte pentru altele ale unui mod de gândire „modern".
De cele mai multe ori, când o persoană se diferențiază fie prin modul în care arată, fie prin modul în care vorbește sau se comportă, ea va fi arătată cu degetul. Suntem învățați să urmăm valorile divine (Matei 6:33), dar cum rămâne cu acea petrecere de majorat? Sau acel pahar din mâna întinsă a unui "prieten"? De privirea ațintită a colegilor după ce s-a spus o glumă nepotrivită? Ce vor spune ei? Nu mulți tineri vor să iasă în evidență, mai ales dacă așa își pot pierde așa-ziși prieteni.
Mai mult ca orice, să faci față presiunii anturajului înseamnă să faci ceea ce este corect și bun, chiar dacă nu este popular. Biblia a fost insuflată prin Duhul Sfânt ca să ne îndrume (2 Timotei 3:16); iată că și de această dată găsim în paginile ei mai multe sfaturi dedicate nevoilor tinerilor. Câteva versete relevante în această discuție sunt: 1 Corinteni 15:33 („Nu vă înșelați: "Tovărășiile rele strică obiceiurile bune"."), Proverbe 1:10 („Fiule, dacă niște păcătoși încearcă să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei.") și Psalmul 119:63 (Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine și cei ce păzesc poruncile Tale.„).
Biblia nu ne ascunde faptul că alegerea unei vieți alături de Isus poate însemna o provocare (Matei 5:11,12). Atâția au fost prigoniți pentru credința lor! De ce există atâta ură împotriva copiiilor lui Dumnezeu? Dacă umbli smerit cu Dumnezeul tău, vei scoate la lumină răutatea mândriei. Dacă ești punctual și meticulos în treburile tale, vei arăta inferioritatea lenei și neglijenței. Dacă vorbești cu compasiune, vei pune asprimea și insensibilitatea într-un contrast puternic. Dacă ai o gândire spirituală, vei scoate la lumină caracterul lumesc al celor din jurul tău.
Este un lucru cunoscut faptul că moștenitorii la tron sunt pregătiți și educați într-un mod ales: încă de mici, sunt învățați să fie diferiți. Nașterea din nou ne face și pe noi fii și fiice de Împărat! Cum am putea, astfel, să ne comportăm la fel ca cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu? Bucuriile de moment date de înșelăciunea păcatului nu pot acoperi bucuria dată de pacea în Hristos. Ca și tineri creștini, nu numai că trebuie să rezistăm tentației păcatului, ci trebuie să fim o mărturie vie pentru cei pierduți pe drumuri ce duc la moarte (Proverbe 14:12).
Prin înnoirea minții noastre (Romani 12:2) , devenim făpturi noi. Așa cum spunea și apostolul Pavel, noi am murit răstigniți împreună cu Cristos (Galateni 2:20); mai exact, firea noastră păcătoasă nu mai are controlul asupra inimii și minții.
"Nimeni să nu îți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă în pentru credincioși, în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție."- 1 Timotei 4:12
Am harul să fac parte dintr-o familie creștină, unde am fost învățată de mică calea către Cer. Părinții, bunicii, învățătorii de la școala duminicală, profesorii de religie, toți mi-au vorbit despre dragostea lui Dumnezeu și despre salvarea ce mi-o dă în dar prin Fiul Său. În copilărie, inchizând ochii, mă imaginam și eu în arca lui Noe, apoi mă ascundeam după trestii alături de Maria, sora lui Moise, privind cu îngrijorare sicriașul și într-o clipită, eram pe Muntele Măslinilor, ascultând alături de ucenici Predica Domnului Isus. Astfel, am ajuns să îndrăgesc Sfânta Scriptură. Totuși, o dată ce am început să cresc, familia mea și al biserica nu m-au mai putut proteja de principiile lumii. Asemenea lui Ghedeon din vechime, aveam de înfruntat un dușman mai mare ca mine, dar nu mai puternic ca Tatăl meu Ceresc.
Fiind încă foarte tânără, mai am multe de învățat, de aceea, consider potrivit să închei acest eseu cu vorbele pline de înțelepciune ale Împăratului Solomon:
"Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată!" - Eclesiastul 11:9