La începutul lumii, într-un gest de iubire supremă, în ziua a șasea, Dumnezeu a creat o făptură nouă, după Chipul și Asemănarea Lui. Cu mare migală, El I-a făcut omului două urechi care să Îi audă Glasul și i-a dat o gură care să Îi aducă cereri și să Îi laude Numele Sfânt. Astfel, în fiecare dimineață, în Grădina Edenului, omul auzea Vocea lui Dumnezeu și stătea de vorbă cu Creatorul Său.
Prin auzire, Adam a primit porunca de la Dumnezeu să nu mănânce din pomul cunoștiinței binelui și a răului, dar tot prin auzire, diavolul a strecurat cu șoapte ademenitoare pofta păcatului în sufletul femeii. După alungarea din Eden, oamenii s-au înmulțit nespus de mult și s-au răspândit pe toată fața pământului. Glasul lui Dumnezeu le era străin, iar în gurile lor se găseau cuvinte murdare și pline de răutate. Omenirea ajunsese atât de păcătoasă, încât într-un mare șuvoi de ape au pierit sute de vieți.
Mulți au fost chemați de Noe în arca sa, cu mult timp înaintea potopului; cei din acea vreme însă nu au putut da crezare vorbelor bărbatului. În societatea în care trăia, Noe era considerat un nebun. Proiectându-ne în acele timpuri, nu ne este greu să înțelegem îndoiala oamenilor: ploaia nu căzuse niciodată pe pământ până atunci! Totuși, Noe a rămas ancorat în promisiunea lui Dumnezeu și datorită credincioșiei sale, el a putut face parte dintr-un plan măreț (Psalmul 139: 6).
Ce s-ar fii întâmplat dacă Noe s-ar fii lăsat influențat de ceilalți? Avem noi tăria și credința lui Noe? Putem să trecem de limitele minții noastre și să ne punem credința în cele care nu se văd (Evrei 11:1) ? Sau vom urma îndemnul mulțimii care ne înconjoară?
Toate caracteristicile făpturii noastre fac din noi o ființă socială. Omul nu poate trăi singur (Geneza 2:18). El își întemeiază o familie, leagă prietenii, devine parte a diverse comunități și formează alături de persoanele care îl înconjoară societatea. În inima fiecăruia dintre noi există nevoia de apartenență. Ne face plăcere să fim apreciați și tocmai de aceasta, alegem să facem mici compromisuri.
De multe ori, însă, normele acceptate si promovate de societate nu corespund cu normele biblice. Chiar Cuvântul ne spune că trebuie să facem o alegere (Matei 6:24). Mulți tineri creștini, simt o presiune a anturajului. În tinerețe, fiecare persoană caută să dovedească lumii calitățile sale și să fie înconjurat de persoane importante, din vârful societății. În opoziție, condiția creștinului este una a smereniei